Cheile Bistritei, Podul Reginei Maria, Crucile din Piatra si Pestera Ursilor (Parcul National Buila-Vanturarita)

Cheile Bistriței, aflate în județul Vâlcea, au o istorie bogată și fascinantă care se întinde pe parcursul mai multor secole. Încă din antichitate, aceste chei au fost locuite și frecventate de comunități umane care au înțeles importanța și frumusețea acestui loc.

Pe parcursul istoriei, Cheile Bistriței au fost utilizate pentru diverse scopuri, de la activități agricole și pastorale până la protejarea și apărarea teritoriului. Datorită reliefului său abrupt și inaccesibil, aceste chei au servit și ca locuri de refugiu și de apărare în timpul conflictelor și invaziilor.

În secolele trecute, locuitorii din zona Cheilor Bistriței au valorificat resursele naturale ale acestui loc, folosindu-le pentru construcția de mori, ateliere și alte structuri necesare vieții de zi cu zi. De asemenea, bogăția faunei și florei din Cheile Bistriței a fost explorată și valorificată de-a lungul timpului pentru diverse scopuri.

Astăzi, Cheile Bistriței continuă să fie o destinație turistică populară, atrăgând vizitatori din întreaga țară și din străinătate datorită frumuseții lor naturale și a potențialului lor de aventură și explorare. Cu o istorie îndelungată și o importanță culturală și naturală deosebită, Cheile Bistriței rămân un simbol al frumuseții și diversității naturale a României.

Cheile Bistriței, cu o lungime de 1200 de metri, se află în apropierea localității Costești și sunt cele mai înguste chei în calcare din România, fiind declarate rezervație naturală. Drumul forestier prin cheile Bistriței urcă către izvoarele Bistriței, în Munții Căpățânii, sub vârful Zmeuratului, cu o înălțime de 1938 de metri.

Bistrița, râul prizonier al Munților Căpățânii, s-a luptat să evadeze din strânsoarea versanților Buila-Vânturarița, iar reușita sa a dat naștere unuia dintre cele mai frumoase defilee din România – cascade, pietre sfărâmate, peșteri și vâltori.

Accesul către chei se face pe lângă Mănăstirea Bistrița, de pe drumul județean Costești-Bistrița. În plus față de relieful sculptat de râu în calcarele Munților Arnota, un punct de atracție îl constituie cele 22 de peșteri, printre care cele mai cunoscute sunt Peștera Ursilor și Peștera Liliecilor. Intrarea în chei este marcată de o cruce de piatră în relief, având aproximativ 5 metri înălțime.

Intrarea în Chei se făcea prin două poduri, dar acum, în urma precipitațiilor din 2014, a rămas doar unul, cel auto. Cel de-al doilea, cunoscut sub numele de Podul Regal, a fost smuls de Bistrița în lupta sa cu zidul de calcar al Builei.

Astfel, la picioarele noului pod de pe drumul forestier care străbate Cheile Bistriței, turiștii pot vedea acum urmele podului care traversa râul. La celălalt capăt al acestuia, se oprea în peretele vertical al versantului. Pe o alee din piatră, turiștii puteau avansa până la jumătatea cheilor. Acest pod, cunoscut sub numele de „Podul Reginei Maria”, împreună cu cele două cruci săpate în calcarul muntelui, este consemnat în Lista monumentelor istorice.

Cheile Bistriței găzduiesc peste 450 de specii de plante în vegetația lor specifică.

Adaugă la favorite legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *